NEW

Inventica 2018

Conferinta internationala / Salon international

 

Evenimente

Saloane internationale in Romania

Saloane internationale

Saloane

Inventica 2018

Creativitatea, ca temă de cercetare sistematică, aparţine „spiritului timpului" nostru, acel zeitgeist goethean care sintetizează, am spune astăzi, orizontul de cunoaştere, acţiune şi valorizare caracteristică unei anume spiritualităţi istorice. Tema în sine este la fel de veche ca şi omul, dar la fel de nouă ca privirea atentă asupra viitorul său.
Iar dacă tocmai societatea sfârşitului de secol XX, şi a noului început XXI  a adus-o în prim-planul cercetării, acest lucru se datorează, neîndoielnic, faptului că mai mult ca oricând, în toate domeniile de activitate a fost resimţită o acută nevoie socială de creativitate.

INVENTICA

Creative Designers

 

Mai exact, reconsiderarea locului creativităţii în sistemul de valori al societăţilor contemporane s-a impus o dată cu recunoaşterea sa ca principală resursă a dezvoltării. Inovarea dobândeşte, într-adevăr, accente vitale în condiţiile în care accelera­rea ratei progresului implică, drept factor hotărâtor, capacitatea unei societăţi de a pune deplin în valoare, prin strategii formative adecvate, potenţialul inventiv de care dispun membrii săi. S-a spus, pe bună dreptate, că, pentru ca o societate să poată supravieţui, ea trebuie să-şi determine membrii să gândească în mod creativ (A. Toynbee); iar când creaţia înseamnă condiţia supravieţui­rii — „a inova pentru a supravieţui" — atunci proble­mele creativităţii nu mai pot constitui doar subiectul unor „dezbateri academice" ori „un lux rezervat numai pentru unii", ci devin cauza dramatică a unei „bătălii pentru supravieţuire" (J. Chenevier).
Invenţia, prin atributele sale — noutate, valoare, apli­cabilitate — constituie mecanismul propulsor al progre­sului tehnic, iar în condiţiile competiţiei economice actuale, costul ideilor noi,

a multidimensională a creaţiei tehnice. corelat cu criteriile eficienţei, productivităţii, calităţii etc, situează cursa inovativă printre elementele cele mai semnificative ale paradigme­lor dezvoltării. Într-un asemenea context, protagonistul actului creator în tehnică, inventatorul, este „figură centrală a evoluţiei societăţii”. Totodată, activitatea sa — producţia de noutăţi tehnolo­gice — se constituie în obiect de cercetare sistemică prin discipline ce conlucrează, cu perspective metodo­logice proprii, la abordare. O primă definiţie, de natură metodologică stabileşte domeniul inventicii ca „ştiinţă şi artă a parcurgerii optimale a întregului drum, de la analiza stadiului actual al tehnicii în domeniu la critica acestuia şi formularea temei de creaţie, de aici la folosirea metodelor şi tehnici­lor de creaţie pentru găsirea soluţiei originale viabile, urmată de analiza inginerească a acesteia, modelarea şi optimizarea de detaliu, pentru a se încheia cu implemen­tarea sa industrială.